Dacă ești importator de piese auto aftermarket, te confrunți automat cu un risc juridic în domeniul proprietatii industriale și anume riscul privind incalcarea unui design inregistrat. În acest context, nu vorbim de marca sau de incalcarea drepturilor conferite de aceasta, prin contrafacerea marcii, ci de drepturile asupra desenelor/modelelor (design) inregistrate ale unor piese auto, drepturi pe care marii producători auto, producatorii de echipamente originale (OEM) și distribuitorii autorizați ai acestora le folosesc într-un scop diferit de protecția proprietatii industriale și anume pentru controlul pietelor de piese auto aftermarket.

În practică, pentru multe componente vizibile (bare, grile, faruri, stopuri, aripi, capote, oglinzi, elemente de interior), designul înregistrat reprezintă „arma” preferată folosita în acest control al pietelor de produse aftermarket: incalcarea dreptului conferit de un design înregistrat e relativ ușor de invocat, legislatia în domeniu reglementeaza măsuri rapide și practice prin care se blochează distributia pieselor auto susceptibile de incalcare (inclusiv masuri vamale), iar presiunea comercială pe importatorul pieselor auto aftermarket, e enormă. Trebuie sa precizam ca o atare practica utilizata de anumiti titulari de drepturi de design, se afla într-o „zona gri” la interferenta dintre dreptul proprietatii intelectuale și dreptul concurentei.

Ce înseamnă, juridic, „încălcare” pentru un importator? În esență, dacă introduci pe piață (inclusiv prin import) un produs în care un design protejat e încorporat sau la care se aplică, fără consimțământul titularului, intri pe terenul interdicțiilor clasice de punere pe piață, import, stocare în scop de comercializare . În România, Legea 129/1992 consacră expres dreptul titularului unui design înregistrat de a interzice importul și comercializarea produselor ce încorporează designul protejat, în jurisdictia din Romania. La nivelul Uniunii Europene, exista designul european protejat reglementat de Regulamentul 6/2002 care confera aceleași drepturi de protecție dar în jurisdictia Uniunii Europene.

De aici izvorasc riscuri concrete pentru businessul unui importator de piese aftermarket, chiar înainte de existenta unui litigiu pe fond privind contrafacerea de design introdus de titularul designu-lui :

• blocaje la vamă / rețineri/distrugerea marfurilor (datorită faptului ca titularii de design pot monitoriza importurile cu ajutorul autoritatilor vamale prin cererile de intervenție vamala privind respectarea drepturilor de proprietate industriala depuse în baza Regulamentului 608/2013 ); aceste blocaje genereaza automat costuri de depozitare, întârzieri, pierderi de rotație a stocului de produse;
• măsuri provizorii de interzicere a comercializarii pieselor auto aftermarket, pronuntate de instantele de judecata la solicitarea titularului de drept ca acțiuni premergatoare unui litigiu de contrafacere de design (acestea pot genera oprirea vânzărilor „peste noapte”, ridicarea stocurilor, interdicții în marketplace);
• interzicerea definitiva a comercializarii pieselor auto aftermarket cu plata daunelor interese și cheltuielilor de judecata dispuse de instantele de judecata în litigiile de contrafacere de design;
• plângeri penale „fortate” privind contrafacerea de design în scopul intimidarii importatorului de piese aftermarket.

Exista o granița foarte fina intre incalcarea dreptului la design și practicile anticoncurentiale, la care unii titulari de drepturi pot recurge sub masca unei contrafaceri pentru a controla pietele.

În acest context, legislatia în domeniul design-ului a introdus unele excepții de la dreptul conferit de design, tocmai pentru a stopa aceste practici anticoncurentiale la care recurg titularii drepturilor de design, una dintre aceste excepții fiind și „clauza de reparație”, existenta în Regulamentul 6/2002 în art. 20 a care precizeaza pe scurt urmatoarele:

• nu se acordă protecție prin design european pentru o piesă care este componentă a unui produs complex (ex. elemente de caroserie) atunci când piesa este folosită exclusiv pentru reparare, ca să readucă mașina la aspectul inițial.
• pentru a beneficia de efectul „clauzei de reparație”, ca importator de piese auto aftermarket trebuie sa informezi clientul în mod clar și vizibil pe produs despre originea comercială a piesei și identitatea producătorului, astfel încât clientul să poată alege în cunoștință de cauză între piese concurente; nu ești obligat să garantezi că, după vânzarea piesei auto, clientul chiar o folosește doar pentru reparare — însă trebuie faci toate diligentele de informare.

Aceasta „clauza de reparație” nu a fost introdusa în legislatia naționala (Legea 129/1992), dar ea va trebui introdusa cu ocazia transpunerii noii directive de design și anume Directiva 2024/2823.  Din păcate, după transpunerea Directivei 2024/2823 în legislatia naționala din Romania, efectul „clauzei de reparație”, se va proroga cu câțiva ani.

Directiva 98/71 privind desenele care este actul legislativ european premergator noii Directive 2024/2823 și care a fost transpus în Legea 129/1992, a lăsat reglementarea „clauzei de reparație” în sarcina statelor membre UE, cu titu de optiune, Romania alegand sa nu o introduca în Legea 129/1992.

Din cele de mai sus putem concluziona ca aceasta „clauza de reparație” care se poate invoca deocamdată ca apărare în actiunile in contrafacerea unui design european, nu este un „free pass” general pentru importatorul de piese aftermarket, aceasta functionand doar în condiții stricte ca de exemplu: piesa aftermarket este folosită exclusiv pentru a repara și a readuce produsul complex la aspectul inițial; intră în discuție criteriul „must match” adică piesa de schimb aftermarket care se utilizeaza la reparația produsului complex, trebuie să reproducă aspectul piesei originale pentru ca, după înlocuirea acestei piese originale, produsul complex să își recapete aspectul inițial; trebuie indeplinite obligații de informare în lanț cu privire la originea comerciala a piesei aftermarket.

Având în vedere aspectele de mai sus, la importurile pieselor auto aftermarket, exista un risc real pentru importatori în sensul în care aceștia nu se pot apara într-o acțiune în contrafacere intemeiata pe drepturile unui design național înregistrat în Romania, invocand excepția „clauzei de reparație”. Deocamdată, noua Directiva 2024/2823 care introduce „clauza de reparație” în legislatiile statelor membre UE, nu este transpusa în Legea 129/1992, iar atunci când va fi transpusa, efectele clauzei de repartie vor fi așa cum am precizat anetrior, prorogate o anumita perioada de timp.

În concluzie, riscul importului pieselor auto aftermarket , nu e teoretic, ci operațional.

Vestea bună este că, pentru respectarea legii, nu trebuie sa închizi businessul ci să îl integrezi intr-un sistem de control al riscului privind incalcarea dreptului la design, adaptat pe categorii de piese și pe surse: (i) un sistem de triaj al pieselor pe criteriul „must match” , (ii) verificări țintite privind drepturile anterioare de design în registrele Oficiului Uniunii Europene de Proprietate Intelectuala (EUIPO) și Oficiului de Stat pentru Inventii și Marci (OSIM), (iii) implementari de clauze contractuale serioase cu furnizorii (garanții, despăgubiri, trasabilitate), (iv) implementarea unei proceduri de reacție rapidă la notificările oficiale ale titularilor de dreptri, platformelor de comert online și autorității vamale.

Daca ești importator de piese aftermarket și dorești să-ți creezi un astfel de sistem de control al riscului menționat anterior, tot ceea ce trebuie să faci este să ne trimiți o solicitare în acest sens pe e-mail la office @ nazarion.ro.

Te salut!